O săptămână plină de Viaţă

Am avut o săptămână plină de Viaţă. Şi sunt foarte recunoscătoare pentru asta.

A început de luni dimineaţă, când mămica a lui Darius m-a sunat să-mi spună că este în travaliu şi că ar vrea să fiu alături de ea şi soţul ei în această călătorie. Şi m-am dus. Şi ce frumos a fost! J După un travaliu precipitat şi destul de intens, Darius s-a născut în plină forţă şi sănătate. După o oră s-a reîntâlnit cu mama lui şi a supt aproape fără suflare tot ce era de supt din ambii sâni. În mulţumesc încă o dată mamei lui Darius, şi tatălui lui, pentru că mi-au dat ocazia să fiu lângă ei în acele momente. Din nou mi-am reamintit cât de utili putem fi în gesturile cele mai mici şi uşor de făcut – o mângâiere, o încurajare, o privire.

Marţi, miercuri, joi şi vineri le-am petrecut în compania unor persoane tare de treabă, de la Asociaţia Asistenţă şi Programe pentru Dezvoltare Durabilă, care m-au provocat în discuţii şi activităţi pe tema egalităţii de şansă, nediscriminării, responsabilitatii sociale, drepturile omului şi drepturile copilului. Straşnică metoda de învăţare prin experienţă!

Joi şi sâmbătă m-am bucurat de compania bebeluşilor încă nenăscuţi şi a părinţilor lor, la cursuri, şi am aflat noi mijloace de petrecere a timpului în travaliu. Una dintre viitoarele mămici este nerăbdătoare să joace golf pe Wii în travaliu J! S-a gândit chiar şi ce crosă să folosească! J Excelent. Se pare că balansul pelvian va fi pus la grea încercare în felul ăsta.

Iar duminică….duminică… Imaginaţi-vă o sală plină de părinţi, viitori părinţi, copii şi bebeluşi care se bucură de unii de ceilalţi. Duminică a fost prima întâlnire La Leche League din România. S-a vorbit despre alăptare, bineînţeles. S-au împărtăşit gânduri, poveşti, experienţe de succes, trăiri, speranţe şi dificultăţi. Cuvintele sunt de prisos, mărturia o aveţi aici: http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/

Săptămâna aceasta m-a făcut să mă gândesc la momente. Momente pline de energie creatoare pe care le putem trăi la tot pasul, numai să fim conştienţi de ele. Să le putem percepe în relaţiile cu Ceilalţi, să le putem trai ca atare şi să putem fi recunoscători pentru ele. Cui? Fiecare dintre noi ştie mai bine Cui trebuie să îi fie recunoscător pentru ce primeşte în viaţă.

Voi ce momente de Viaţă aţi trăit săptămâna aceasta?

Ignoranţa este binecuvântare

De Crăciun, în faţa televizorului, Discovery Science. Anul acesta cercetătorii biologi au reuşit să sintetizeze prima bacterie în laborator. Au denumit acestă realizare crearea vieţii sintetice. Interesant. Ignorance is bliss, noul promo Discovery Channel mi-a rămas întipărit în minte, în fundalul gândurilor mele. Adaptând un pic, ignoranţa este binecuvântare.

Primele zile după Crăciun la serviciu. Mă aflu în faţa unui bărbat cu o vârstă în jur de 40 de ani, adunat între marginile scaunului de birou, cu ochii în pământ, cu vocea tremurătoare. Mi s-a spus de la spital că ar fi potrivit să vin să încep formalităţile încă de pe acum...

Diagnosticul nu era stabilit încă. Analize aşteptau la rând. Malformaţii grave la coloana vertebrală, lipsa unor vertebre, lipsa unei părţi din encefal. Merseseră la medicul specialist pentru ecografii lunar. Totul era perfect. Nu a văzut nimeni că fătului îi lipsea o parte din coloană şi nici o parte din creier.

Da, îi va da o şansă. Da, va spera. Măcar până ce toate analizele vor fi epuizate, şi vor ŞTI, vor amâna formalităţile şi va rămâne copilul lor.

Ignoranţa este binecuvântare pentru acei medici care aleg să nu se preocupe de sufletul unor părinţi care se confruntă dintr-o dată cu vidul. Ignoranţa este binecuvântare pentru că te scuteşte de povara empatiei când nu ştii cum să o duci. Nu avem încă rezultatul tuturor analizelor, nu ştim ce abilităţi zac în acest copil şi ce potenţial are, dar cu siguranţă nu va supravieţui sau va fi o legumă. Să-l băgăm sub preş. Să meargă înainte. Altul va fi mai bun.

Ignoranţa este binecuvântare pentru specialistul care îşi asumă să facă ce ştie că nu poate face, sau ceea ce ştie că nu stăpâneşte îndeajuns de bine. Îl scuteşte de povara conştientizării consecinţelor acţiunilor sale.

Ignoranţa este binecuvântare pentru cei care creează sistemul de legi şi pentru specialiştii insuficient actualizaţi cu informaţia astfel încât în ajun de sărbători maternităţile sunt pline de mămici imobilizate la pat după cezariană şi de bebeluşi care visează la uterul pierdut şi nu înţeleg schimbarea neaşteptată pentru că li s-a răpit şansa de a trece prin proba naşterii ce îi pregăteşte pentru întâlnirea cu viaţa din afară.

Ignoranţa este binecuvântare pentru noi toţi, oricând alegem să ne fie mai uşor dincolo de orice.




Şi totuşi...
Ignoranţa este binecuvântare pentru că este sursa întrebărilor şi căutărilor nesfârşite. Aşa că, să ne punem pe treabă. E timpul să ne confruntăm cu ce ne este teamă să aflăm.