miercuri, 27 iulie 2011

Ei doi, ei trei

De mult timp  nu am mai scris, multe s-au întâmplat. Treptat treptat poate că voi ajunge să vă vorbesc despre fiecare în parte.
Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre iubire, încredere şi teamă. Desigur, am câţiva ani buni în faţă în care aş putea să tot dezbat aceste subiecte şi tot nu mi-ar ajunge timpul, însă acum o să vă împărtăşesc un strop - un strop prezent într-unul din momentele mele preferate: naşterea.
Aţi văzut vreodată călătoria unui bebeluş către lumea aceasta acompaniată de iubirea celor doi părinţi unul pentru celălalt? Eu da. Şi pot spune că Dr. Michel Odent avea dreptate (dacă mai are cumva nevoie de confirmări) – ocitocina este hormonul iubirii şi iubirea este emoţia care îl descătuşează.  
Femeia care naşte pare de pe-o altă planetă, mai spunea tot al nostru Michel Odent. Şi câtă încredere capătă ea în forţele ei, când partenerul de viaţă şi de călătorie o iubeşte pe orice planetă ar fi ea! Cu cât curaj, cu câtă putere şi frumuseţe interioară depăşeşte fiecare contracţie în parte ştiind că cel drag îi este alături şi îi împlineşte nevoile...
Oricât de vicleană ar fi teama de eşec, teama de neputinţă în a aduce pe lume un copil, oricât de îngrozitoare ar fi panica ce aşteaptă vulnerabilităţile după colţ, ea nu e singură. O ştie, o simte, şi asta o ajută să meargă mai departe.


Bun venit, Mihaela!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu